Blog

EnglishRomanian

UN FETUS ȘI-A SALVAT VIAȚA SA ȘI A MAMEI SALE

Această poveste incredibilă este relatată în „Jurnalul European de Obstetrică, Ginecologie și Biologie Reproductivă” într-un articol datat la 3 iunie 2017.

Primită la urgențele din Lille, o mamă gravidă de opt luni acuză dureri de stomac. Dacă inițial, echipa medicală nu observă nimic anormal, o examinare mai atentă va arăta că tânăra – care a avut o operație cezariană în 2013 – este victima unei rupturi de uter de aproape zece centimetri.

Departe de a fi inofensivă, această complicație rară poate fi periculoasă atât pentru mamă, cât și pentru copil, deoarece mușchiul uterin, odată rupt, provoacă hemoragii și reduce ritmul arterial al bebelușului.

Bebelușul nenăscut blochează ruptura

Când tânăra de 31 de ani este operată de urgență, medicii își dau seama rapid că bebelușul a acordat deja primul ajutor apăsându-și spatele pe ruptură! „Există apoi un efect de aspirație: spatele bebelușului este aspirat de breșa uterină pe care o va sigila complet. Toate acestea se întâmplă ca și cum spatele bebelușului ar fi supt”, spune jurnalistul Marc Gozlan în Le Monde. În mod surprinzător, acest gest a permis bebelușului să rămână în uter, în lichidul amniotic, stopând, în același timp, o hemoragie a mamei sale.

Mama și copilul sunt sănătoși

După o operație cezariană necomplicată, tânăra mamă a reușit să-l cunoască pe băiețelul ei de 2.520 kg. Și, dacă inițial copilul s-a născut cu un nodul pe spate produs de aspirație, edemul a dispărut rapid, lăsând bebelușul într-o formă optimă. După această naștere febrilă ne imaginăm că mama și bebelușul ei vor fi avut parte de o odihnă (pe deplin) meritată!

Sursa: https://www.mnggo.net/article/a-fetus-saves-his-mother-and-saves-himself-by-clogging-a-uterine-laceration,5052.html

VIAȚA E UN ȘIR DE ALEGERI

Toată viața unui om e un șir de alegeri personale care ne bucură sau ne dor. Iubirea dintre doi oameni este o alegere conștientă. Alegem să ne căsătorim de curând ieșiți din adolescență, hotărâți de a nu pierde timpul pentru a întemeia o familie cu omul drag sau alegem să așteptăm o vârstă matură pentru a face această alegere cu mai multă responsabilitate. Ceea ce contează e ca acea alegere să fie conștientă, având într-însa asumarea celuilalt exact așa cum îl cunoaștem în prezent, cu toate ale sale. 

Dacă alegem să pornim la drum împreună, e foarte important să avem încredințarea că privim în aceeași direcție, ca să avem același sens. În egală măsură, consider că omul pe care l-am cunoscut și care îmi e drag e cel care mă determină să vreau să-mi petrec toată viața împreună cu el, așa încât aleg căsătoria cu el. Spunea cineva că hotărârea de a te căsători cu cineva trebuie să fie atât de puternică, încât chiar dacă afli că celălalt mai are trei zile de trăit, tu să vrei în continuare să aveți o viață de familie în puținul timp rămas împreună. 

Se întâmplă uneori și așa – aleg să mă căsătoresc, deci îmi caut mire sau mireasă. Dar chiar și atunci, e vital ca alegerea să fie conștientă, după un timp suficient de cunoaștere a celuilalt. Adâncirea în cunoașterea celuilalt e temelia pe care clădesc dragostea pentru el.

Lăsăm mai jos mărturia unei tinere care urmărește pagina noastră de Facebook: „După o viață începută cu stângul de părinții mei, am urmat o adolescență amestecată cu fuga după mulțumire și plăceri, credință – mers la biserică versus ură și iubire falsă. Patimi! Am ajuns să cred că voi rămâne singură, că nu voi ajunge să mă căsătoresc, și acest gând îl aveam la numai la 20 de ani. Acum, la 25 de ani, cu doi copii, îmi dau seama unde am greșit în alegerea soțului. Nu am văzut în acele 4 luni înainte de căsătorie ce greșeli fac! Am ales să concep copilul înainte de căsătorie, fără să văd că soțul meu este agresiv.

Cu toate că am fost martoră la o scenă chiar cu un membru al familiei lui. Parcă eram legată la ochi! Apoi, văzând că deja eram însărcinată, ne mustra conștiința – «Ce facem acum? Ne căsătorim, că altfel copilul va crește fără tată». După căsătorie a urmat și al doilea, dar au urmat și problemele, violență în familie provocată de soț, bătăi îndreptate spre copii și spre mine. Și încă persistă! Atenție! Vreau să trag un semnal de alarmă tuturor tinerilor ce vor să se mărite/ să se însoare. Să aibă grijă ce aleg! Dragostea și căsătoria nu sunt o joacă”.

Draga noastră, vrem să știi că nu ești singură în durerea ta, copiii tăi nu sunt singuri în durerea lor. Există oameni care vă pot ajuta. Mai bine un război bun decât o pace rea. Începe prin a cere ajutorul, nu trece singură prin durerea asta.

Regăsiți-vă inima și începeți o nouă viață

Sunt zeci de mii, poate milioane de bărbați care au o poveste despre experiența unui avort în calitate de tată al copilului nenăscut. Sunt povești pe care merită să le împărtășească, fie și unei singure persoane, unui singur cuplu, unui singur adolescent care nu încă nu știe despre ce e vorba.

Povestea voastră, deși dureroasă, este și răscumpărătoare. Dacă încă nu v-ați împăcat cu acest episod din viața voastră, veți avea astfel ocazia să o faceți pentru a vă vindeca. 

Charlie are vreo șaptezeci de ani. El a dus-o pe prietena lui să facă avort în 1972. La scurt timp după aceea, s-a căsătorit cu altă femeie și a rămas împreună cu ea timp de aproape 40 de ani. Au copii și nepoți. Cu toate acestea, nu a scăpat niciodată de durerea și vinovăția lăsate în urmă de acel avort, pe care i l-a ascuns până și soției. Până la urmă, s-a tămăduit după ce s-a izolat pentru o vreme în cadrul unui program oferit de organizația Rachel’s Vineyard, care se adresează persoanelor care au făcut avort – femei și bărbați.

După participarea la program, a vrut să se implice într-o activitate de apărare a vieții și combatere a avortului. Așa că, la îndemnul bisericii, a participat și la o sesiune de rugăciune în comun timp de 40 de zile, însoțită de post, intitulată 40 de zile pentru viață. Participanții se rugau pentru încetarea avortului.

Conform mărturiilor, „a mers foarte înflăcărat în primele rânduri (în fața unei clinici de avort), pentru a se ruga și a vorbi cu bărbați mai tineri care își aduceau femeile să facă avort, le povestea de greșeala sa, pe care o regreta și după 40 de ani. Zâmbind larg, el a recunoscut: «Stând aici, rugându-mă și spunându-mi povestea acestor tineri, simt că Dumnezeu mă vindecă. Nu m-am mai simțit niciodată atât de liniștit și de bucuros»” David Bereit, Shawn Carney, 40 Days for Life: Discover What God Has Done…Imagine What He Can Do (Capella Books 2013).

BĂRBAȚII POT PUNE CAPĂT AVORTULUI

„Am crescut într-o familie stabilă, iubitoare. Părinții mei sunt căsătoriți de 45 de ani. În liceu, m-am ferit de probleme, iar la facultate am studiat muzica. Într-o seară, la un eveniment social, am văzut în cealaltă parte a încăperii o femeie frumoasă. Jessica era fascinantă și m-a prins în laț. După șase luni, i-am dat întâlnire. Peste câțiva ani, ne-am căsătorit.

Ne-am început viața împreună la Pittsburg, în statul Pennsylvania. Am început să lucrez cu jumătate de normă la un post de radio local, iar ea lucra ca învățătoare. Eram mebri activi ai bisericii și aveam toate speranțele și visele unui cuplu de tineri căsătoriți. 

Câțiva ani mai târziu, Jess a rămas însărcinată. Eram entuziasmați și speriați, ca toți noii părinți. Sarcina a fost cu bune și rele, dar în 28 octombrie 1999 ni s-a născut primul fiu. Aveam 26 de ani. Nimic mai normal în creșterea, educația și căsnicia mea […]

Dar, stând la maternitate în acea zi de octombrie 1999, cu fiul meu în brațe, ceva s-a schimbat în mine. Duceam pe brațele mele o viață nouă. Neajutorată, nevinovată și… îmi aparținea.

Îmi amintesc că în acel moment mi-am dat seama cât de grav era actul avortului și m-am întrebat cum poate cultura noastră justifica uciderea(sfarsitul) atâtor vieți inocente și neajutorate. Bebelușul meu, fiul meu, ar fi putut la fel de bine să fie avortat dacă eu aș fi fost altfel. În ziua aceea, a început noua mea aventură de viață. Am început să mă documentez pentru a afla mai multe despre avort și impactul acestuia asupra femeilor, bărbaților și societății în general. Peste opt ani, un prieten bun de-al meu m-a întrebat dacă nu voiam să mă alătur unei inițiative în premieră pentru a salva bebelușii de la avort. La doi ani distanță s-a născut proiectul Online for Life. Prin compasiune, har și educație, acum salvăm de la avort familii din toată America.

V-am spus povestea mea doar pentru a vă demonstra că mi-am petrecut cea mai mare parte a vieții într-o sfântă ignoranță cu privire la dimensiunea răului, discriminării și morții aduse de avort în viața oamenilor. Știam că avortul există, dar nu făceam nimic ca să ajut pe cineva. Nimic! Eram mulțumit cu viața mea sigură, sub un clopot de sticlă, liberă de orice responsabilitate în ceea ce privește salvarea copiilor și părinților de la avort.

În ultimii ani, am avut onoarea de a vorbi cu multe femei și mulți bărbați care au trecut printr-un avort. Poveștile lor mi-au dat și mai mult de gândit în legătură cu tragedia avortului. Acum îmi dau seama că tentaculele acestui flagel se extind mai departe de copilul din pântece. Ajung în inimile părinților, ale fraților, ale bunicilor acestuia, ajung să destrame comunități, state, națiuni.

Avortul nu este o problemă oarecare. Este MAREA problemă.

Grupaj realizat din cartea Brian E. Fisher, Avortul. Ultima exploatare a femeilor. Bărbații l-au impus, bărbații domină prin el, bărbații îl pot combate, trad. Ștefana Totorcea, București, Editura ProValori Media, 2014.

STATE CE ADOPTĂ 19 LEGI PRO-VIAȚĂ ÎN 2020

În ciuda restricțiilor coronavirusului și a sesiunilor legislative limitate, 13 state au făcut din ocrotirea bebelușilor nenăscuți o prioritate în 2020.

Un nou raport al organizației Americani Uniți pentru Viață (AUL) a subliniat recent rezumatul legilor și rezoluțiilor salvatoare de vieți pe care parlamentarii mai multor state le-au adoptat anul acesta, parlamentari care au făcut  tot ce le-a stat în putință pentru a pune capăt abuzurilor asupra drepturilor omului prin avort, în mijlocul crizei COVID-19. 

Astfel, 13 state au adoptat 19 legi pro-viață în 2020, inclusiv măsuri pentru a cere instituțiilor pro-avort să ofere mamelor informații exacte și pentru a proteja fetele minore de avorturi fără știrea sau consimțământul părintelui. 

„În timp ce parlamentarii au început demersurile în ianuarie, demarând zeci de proiecte de lege pro-viață, eforturile s-au oprit în martie, când pandemia globală COVID-19 a încheiat prematur sesiunile legislative din majoritatea statelor”, a declarat organizația pro-viață.

Din fericire, carantina a însemnat și faptul că statele au adoptat mai puține legi pro-avort; doar Virginia și districtul Columbia au votat pentru extinderea avorturilor, a remarcat AUL. În prezent, Massachusetts are în vedere, de asemenea, un amendament de ultimă oră adus bugetului său care ar extinde avorturile pe termen lung.

Statele care au adoptat legi pro-viață sunt: Florida, Idaho, Indiana, Iowa, Kentucky, Louisiana, Mississippi, Nebraska, South Dakota, Tennessee, Utah, Virginia de Vest și Wyoming.

Idaho și Utah au adoptat o legislație care ar interzice avorturile în contextul în care Roe v. Wade ar fi anulat sau Curtea Supremă ar permite din nou statelor să protejeze bebelușii nenăscuți, potrivit raportului.

Alte trei legislaturi de stat au adoptat proiecte de lege pentru a proteja nou-născuții de pruncucidere, dar numai cea din Virginia de Vest a devenit lege. Guvernatorii din Kentucky și Wyoming au votat documentele Born-Alive Infant Protection Acts în statele lor.

Între timp, Florida a adoptat o lege pentru a consolida implicarea părinților atunci când o fată minoră se confruntă cu un avort. Statul cere acum mamei să aibă consimțământul unui părinte înainte de a-și avorta copilul nenăscut. Astfel de legi nu numai că protejează fetele mici și bebelușii lor de avort, dar pot ajuta și la prevenirea abuzurilor sexuale.

Potrivit raportului, alte patru state, Alaska, Iowa, Kansas și Kentucky, au înaintat cu inițiativa unor amendamente constituționale pentru a proteja bebelușii nenăscuți. 

Între timp, votanții din Louisiana au adoptat pe 3 noiembrie un amendament pro-viață copleșitor la constituția lor. Acesta decide: „Pentru a proteja viața umană, nimic din această constituție nu va fi interpretat în direcția de a proteja dreptul la avort sau finanțarea contribuabililor pentru avort”. 

Legile pro-viață salvează vieți. AUL aduce în vedere cercetările întreprinse de dr. Michael New, profesor de social research și științe politice la Universitatea Catolică din America și cercetător asociat la Institutul Charlotte Lozier. Cercetările lui New au descoperit o corelație directă între creșterea numărului de legi pro-viață și reducerea numărului de avorturi. 

Ca urmare, „rata națională a avortului își continuă tendința descendentă și este acum cea mai scăzută rată de când Roe v. Wade a legalizat avortul, în 1973”, susține organizația pro-viață. 

În SUA au existat 862.320 de avorturi în 2017, în scădere de la un maxim de aproximativ 1,5 milioane anual la începutul anilor 1990, potrivit Institutului Guttmacher. 

Scăderea ratei avortului vine pe măsură ce statele adoptă un număr uluitor de legi pro-viață. În 2019, Institutul pro-avort Guttmacher a raportat că 33 de state au adoptat un record de 479 de legi pro-viață din 2011. Pentru a pune acest număr în contextul său, statele au adoptat 1.271 de legi pro-viață din 1973, când Curtea Supremă a SUA a emis hotărârea Roe v. Wade. Aceasta înseamnă că peste o treime din toate legile pro-viață din SUA au fost aprobate în ultimul deceniu. Cu toate acestea, industria avortului contestă multe dintre aceste legi în instanță. Din cauza hotărârii Roe v. Wade, statele au o putere foarte limitată de a proteja bebelușii și mamele nenăscute de avorturi. Dar mulți parlamentari recunosc că alegătorii lor vor ca bebelușii nenăscuți să fie protejați. 

Sondajele arată în mod constant un suport temeinic al restricțiilor avortului. Pe de-o parte, un sondaj Hill-HarrisX din 2019 arată că 55% dintre votanți au declarat că nu cred că legile care interzic avorturile după șase săptămâni – când bătăile inimii unui copil nenăscut sunt detectabile – sunt prea restrictive. Dar un alt sondaj de la Universitatea Harvard a constatat că doar 6% dintre americani consideră că avorturile ar trebui permise „până la nașterea copilului”, în timp ce 8% au spus că ar trebui permise până în al treilea trimestru. De asemenea, a constatat că majoritatea americanilor doresc ca Curtea Supremă a SUA să revizuiască Roe v. Wade.

POATE CINEVA A PRESAT-O SĂ FACĂ AVORT ȘI EA NU A AVUT PUTEREA SĂ FACĂ FAȚĂ

Persoanele care au avortat trebuie iubite și nu judecate. În general, atunci când o tânără este vizibil deranjată de discuțiile pe subiectul avortului, poate unii dintre noi am putea începe să suspectăm că a avut de-a face cu un astfel de episod în viața ei. Însă când această fată are o vârstă de cel mult 14 ani, simpla idee că ar fi putut deja să treacă prin așa ceva este cel puțin dureroasă și poate inacceptabilă pentru mulți adulți. 

O astfel de experiență am trăit acum 3 ani, când am fost chemată pentru proiectul de prevenire a infecțiilor transmisibile sexual și a sarcinilor în timpul adolescenței, la un liceu din Cluj-Napoca la o clasă de-a VII-a. Acolo am avut plăcerea să cunosc o elevă deosebit de plăcută, deschisă și implicată în toate discuțiile avute până la un punct… Din momentul în care programul ajunsese la capitolul avortului și dezbaterile pro și contra avort începuseră să se întețească, această elevă își schimbase total atitudinea (într-una negativă) și încetase orice comunicare cu ceilalți sau cu mine. După acea oră, am mers acasă cu inima grea, nu îmi putea ieși din minte diferența frapantă între purtarea ei din primele întâlniri și ultima noastră interacțiune. Nu am vrut să cred nicio secundă că această purtare se datorează unui avort prin care să fi trecut ea. Îmi rămăsese varianta conform căreia o persoană apropiată de ea cunoscuse această suferință și prin urmare m-am gândit că acel comportament neașteptat este reflecția acelei suferințe pe care ea a resimțit-o. 

La următoarea întâlnire cu clasa respectivă am precizat că nu discutasem despre felul în care ar trebui să ne raportăm la persoanele care au făcut avort și că nimeni nu ar trebui să le acuze, având în vedere că nu pot înțelege cu adevărat motivele care au dus la acea decizie și cât de mare a fost presiunea la care au fost supuse, precum și durerea pe care o poartă în suflet. În urma acestei precizări, unul dintre băieții foarte dornici de dreptate a ridicat vijelios mâna și a spus că el crede că avortul este cea mai mare crimă și că o femeie care face asta ar trebui aspru pedepsită. După această declarație, ceilalți colegi au rămas tăcuți așteptând un feedback din partea mea, feedback pe care am întârziat să îl dau deoarece am observat dorința de a interveni a elevei despre care am povestit. Văzând încurajarea din partea mea, precum și cele spuse în prima parte a orei, tânăra s-a ridicat în picioare și întorcându-se spre colegul ei, i-a răspuns cu emoție în glas:

Tu nu ai de unde să știi dacă nu cumva cineva a presat-o să facă avort și ea nu a avut puterea să facă față…

La finalul ultimei întrevederi m-am despărțit de această elevă cu o îmbrățișare și un schimb de priviri din care se înțelegeau multe lucruri, însă cel mai important: faptul că dragostea unei inimi tinere și curate poate ierta și cele mai grele lucruri. 

Articol realizat de - M. Iustina

Cutii poștale pentru bebeluși

Cutii poștale pentru bebeluși – unde mamele își pot lăsa în siguranță nou-născuții nedoriți. În 2012, ziarul britanic The Guardian a raportat că aproape 200 de cutii pentru bebeluși au fost instalate în toată Europa, în timp ce prima cutie pentru bebeluși din Belgia a fost instalată la Anvers în 2000.

Acum, după trei ani de acțiune în justiție, asociația non-profit Corvia a fost autorizată să deschidă o cutie poștală pentru bebeluși în Evere, Belgia. „Suntem foarte fericiți, deoarece fiecare copil trebuie să aibă dreptul la un viitor”, a spus reprezentantul organizației, Mathilde Pelsers . „Sperăm să începem oficial la începutul lunii octombrie.”

Situat la 405 Rue du Tilleul, cutia trebuia să fie amenajată la 21 septembrie 2017, dar fostul primar al lui Evere, Pierre Muylle, a abandonat proiectul în aceeași zi. A urmat o bătălie de trei ani la curtea supremă din Belgia (Conseil d’Etat) pentru a revoca această decizie.

Actualul primar al lui Evere, Ridouane Chahid, susține inițiativa și va discuta în scurt timp cu organizația Corvia detaliile planului și cadrul legal al acestuia.

Corvia declară că scopul cutiilor poștale pentru copii nu este de a încuraja oamenii să își abandoneze copiii, chiar dacă această practică a fost criticată de Națiunile Unite, ci „să ofere posibilitatea de a-și abandona copilul în siguranță”. În trecut, bebelușii au fost lăsați în locuri periculoase. Organizația oferă, de asemenea, un număr de telefon gratuit pe care mamele îl pot apela pentru informații sau ajutor.

Cutia poștală din Evere, deschisă 24 de ore pe zi, are o ușă verde mică care, la deschidere, dezvăluie o cutie caldă cu o pătură pe care să așează copilul. Cutia pentru bebeluși conține, de asemenea, un plic cu informații despre Corvia, precum și o piesă unică de puzzle prin care mama poate identifica copilul ulterior, dacă dorește.

Deschiderea ușii verzi declanșează o alarmă și alertează îngrijitorul cutiei pentru bebeluși. Dar acesta va deschide cutia doar după ce persoana care aduce copilul a închis ușa și a plecat. Acest lucru asigură anonimatul complet, declară Corvia. Apoi, un medic este contactat pentru a acorda o primă îngrijire esențială copilului.

Sursa:  https://www.thebulletin.be/brussels-first-baby-box-coming-evere

O viziune de ansamblu asupra acestei practici o oferă și documentarul ”The Drop Box” lansat la Cluj prin Marșul pentru Viață în anul 2018:

ESTE ANTI-AVORT SAU PRO-VIAȚĂ?

Prattville este primul oraș din Alabama care a adoptat o rezoluție ce îl numește „un oraș sigur pentru copiii pre-născuți și pentru viață în toate etapele ei”. 

Acceptarea rezoluției susținute de consilierul districtual Lora Lee Boone a avut loc în timpul ședinței consiliului orașului, în 3 noiembrie. 

Boone a spus că nu intenționează să facă nicio declarație politică, adăugând că rezoluția nu este obligatorie din punct de vedere juridic și nu pretinde a fi o nouă ordonanță sau lege. 

„Este anti-avort, dar prefer să o privesc ca fiind pro-viață”, a explicat ea. „Ideea de anti-avort are o conotație atât de încărcată, care este uneori negativă, și sub nicio formă nu asta e ceea ce facem. Încercăm doar să formulăm un argument pozitiv asupra caracterului în orașul Prattville și a valorilor din orașul Prattville; și doar să formulăm o declarație amplă a aprecierii vieții în toate etapele”.

Boone a spus că rezoluția sa a fost examinată în detaliu de către departamentul juridic al orașului înainte ca aceasta să fie adusă la cunoștință.

ESTE VORBA DESPRE MINE

MĂRTURIA UNUI ADOLESCENT CRESCUT DE MAMA LUI SINGURĂ

“Dacă vor tăcea aceștia, pietrele vor striga” Lc. 19: 40

Cele mai reușite seminarii de educație pentru integritate sexuală sunt acelea la care elevii sunt foarte implicați în discuție și chiar combativi. Frumusețea acestor întrevederi stă chiar în faptul că prin reacțiile lor, adolescenții ne comunică de fapt frământările și uneori chiar dorința lor de a afla mai multe, chiar dacă aparent sunt împotriva mesajului pe care îl transmitem. Acest lucru sa întâmplat și în timpul unei întrevederi cu o clasă a 11a, când colectivul clasei sa împărțit efectiv în două tabere: pro și contra posibilității de a avea un copil înainte de a țil permite“. 

Deși cu toții erau convinși că în pântecul mamei se află un copil și că avortul este o crimă, o parte nu foarte mare dintre ei nu putea accepta ideea că un copil poate fi crescut și fără ca părinții lui să aibă o situație financiară stabilă și înainte să se fi distrat îndeajuns în tinerețe. Și pentru că din experiență știm că indiferent cât de rezonabili am fi expunând toate modalitățile prin care suntem dispuși să ajutăm o mamă singură pentru a depăși situația limită, cu toate acestea, tot vor exista tineri care nu vor accepta ideea aceasta, nu am continuat prin a ne impune părerea, ci am încercat să le transmitem că indiferent cum ar gândi dacă sar afla întro astfel de situație, este bine ca măcar să fie informați că există oameni dispuși să le vină în ajutor și că avortul nu e singura opțiune. Însă discuțiile sau aprins din ce în ce mai tare, cei care erau în asentimentul nostru aduceau noi argumente, iar ceilalți deveneau tot mai acizi, astfel că cele două tabere deveniseră foarte agitate

În toată această învălmășeală care se crease, un tânăr ridică mâna energic și ne rugă să îl lăsăm să spună ceva. Imediat ce s-a făcut puțină liniște, îndreptânduse spre colegii lui, începu să povestească: “Mama mea a rămas gravidă la 16 ani cu mine. Tata a dispărut din peisaj. Când bunica a aflat că mama e însărcinată, a început să o terorizeze să mă avorteze. Ca să scape, a plecat de acasă și nu avea nimic: bani, serviciu sau studii terminate. Cu toate astea, nu a vrut să mă avorteze. Ma crescut așa cum a putut ea mai bine. Nu am avut mulți bani niciodată, dar nici nu pot spune că mia lipsit ceva. Așa că puteți să spuneți oricui că banii sunt o condiție pentru viața cuiva, însă nu mie! Nu îmi puteți spune în față că nu merit să trăiesc pentru că mama nu a avut condițiile necesare să mă crească!”. În acest fel sa încheiat toată gâlceava

Articol realizat de - S. Lavinia

ÎMPREUNĂ PENTRU MAMĂ ȘI COPIL